Aș vrea să mor,
Să mor aievea,
Înger pierdut în viitor.
Căci viața mea se stinge-adesea
Și-i lipsită de odor.
Regret adesea-atât de multe,
Regret că nu mai pot să mor,
Dar viața mi-a lipsit atâte,
Încât aș vrea să mor de dor.
Cerul e negru de-atâta tristețe
Și luna tace de supărare.
Iar îngerul sfânt îmi dă povețe
Și-mi spune de-o dulce culcare...
Aș vrea să mă culc alături de tine,
Înger dulce al recii morți.
Dar știu că nu va ține,
Căci viața-i o-ntoarcere de sorți.
Te rog adesea să mă iei cu tine,
Îngerul meu rece și plin de fiori.
Dar tu îmi spui ceva de mâine,
Ceva de-o zi plină de-orori,
Plină de durere, o zi ce va veni,
Și Doamne ce bucuroasă voi fi!